High tibial osteotomy is an orthopedic knee realignment surgery that includes the alignment of the knee joint. The intention of this procedure is pain reduction, functional improvement of the knee, and the reduction of disability in that particular knee by shifting its weight-bearing part away from the area where damage to the cartilage occurs. This article will provide information in detail about this surgical operation. We hope this will give any person who is presented with the decision whether or not to have an HTO procedure enough information on which to base a decision.
What is high tibial osteotomy operation? This operation anatomically realigns the knee. The primary indications for an HTO include alleviating unicompartmental pain due to osteoarthritis, restoration of functional knee realignment surgery, correction of malalignment with a concomitant ligamentous insufficiency, and/or treatment of a bony deformity that may preclude ligamentous reconstruction. There are obvious differences between HTOs for possible multicompartmental disease, HTOs combined with either cartilage repair or osteochondral transfer procedures, and HTO in the varus knee. The terminology and surgical techniques have changed over time, and it is easily confusing for any patient considering an HTO. Patient education is indeed the key to any successful surgical intervention.
Indications of high tibial osteotomy include young patients with acute knee arthritis and varus deformity. Varus deformity is a condition of the knee where it takes on a deformity that is usually bent inward, bowing the legs and thus increasing pressure upon the medial compartment of the knee. Indication for the performance of HTO is in cases of early or moderate knee arthritis with still-intact cartilage, consisting of 4 to 6 on the Kellgren-Lawrence scale with modification. Patients with such characteristics, when there is varus deformity, are encouraged to undergo HTO in order to gain a new alignment.
High tibial osteotomy guide: A person who receives HTO will get several benefits, including-
Key steps prior to knee realignment surgery are general assessments, informed patient consent, and choosing the most appropriate imaging modalities. Although long-leg radiography was the standard image in nearly all studies and the only available image in the initial projects, CT was reformulated for planning in HTO at a later date to detect individual antecurvation of the tibia. Furthermore, MRI and cone-beam CT images have been indicated, especially when investigating meniscus injuries and improving patient care by analyzing the weight-bearing line or mechanical axis.
Determination of correction based on the high tibial osteotomy guide gives rise to the decision about the surgical procedure, including the different tibial procedures in terms of the osteotomy as well as the direction of the correction. There are different osteotomy techniques available, such as medial-positive osteotomy or oblique osteotomy. With respect to the different angles, the medial-positive osteotomy and valgising the knee can be performed with different techniques.
OWHTO and LCWHTO are the most common osteotomy techniques for extravertebral HTO, but there is no clear evidence showing which method is preferable in elevation with regard to the purpose of the deformity and type of correction. The techniques were performed percutaneously with a drill from the medial or lateral entry point after the osteotomy gap distractor was used. Most often, an OWHTO is stated as a “high osteotomy” and an LCWHTO as a “low osteotomy.” The exposure of distal fixation can be attended by one long skin incision that shares the wrist of the leg and tibia tracking. Most orthopedic surgeons will utilize a tourniquet. OWHTO is the most performed osteotomy in Europe and also in the USA. The flexibility of the technique is due to the variability of its performance. As explicată osteotomia tibială înaltă, the operation shall comprise patient evaluation, surgical technique, postoperative management, outcomes, regeneration processes, and finally, the case. The patients in all studies underwent complete clinical assessment, including physical examination and radiographic assessment as a minimum.
Recuperare după explicată osteotomia tibială înaltă: Este un proces adesea lent și uneori frustrant. Mulți pacienți nu suportă greutăți sau sunt limitate timp de șase săptămâni, urmate de o progresie lentă spre a-și pune întreaga greutate pe piciorul operat. Partea incipientă a reabilitării se concentrează pe controlul durerii, gestionarea umflăturilor, limitele în poziționarea piciorului și protecția reparației, care este mai probabil identificată ca lipsă de consolidare. Între șase și douăsprezece săptămâni, majoritatea pacienților sunt evaluați și li se oferă „undă verde” pentru a începe să-și progreseze reabilitarea și activitatea sub îngrijirea terapiei fizice. Mulți chirurgi ortopedici utilizează un protocol de reabilitare care este specific pentru populația lor de pacienți. Cu tot mai mulți chirurgi ortopedici care efectuează proceduri reconstructive, utilizarea protocoalelor de reabilitare devine din ce în ce mai standardizată. Până în prezent, nu există studii randomizate controlate privind diferite programe de reabilitare și care este reabilitarea optimă după osteotomie.
Pacienții care au osteotomii tibiale înalte primesc programele de reabilitare de la chirurgul lor. Se crede că cu diferitele tehnici chirurgicale pentru osteotomia tibială înaltă, programul de reabilitare ar trebui să fie individualizat. Recurgerea la programe precum protocoale la domiciliu, fără utilizarea terapiei fizice, poate spori recuperarea cu succes a pacientului cu o rată ridicată de unire. Durerea poate fi o problemă complicată în procesul de recuperare. Poate fi gestionat prin medicamente pe bază de prescripție medicală sau ameliorarea durerii fără prescripție medicală. Există, de asemenea, multe programe care utilizează terapia fizică pentru exerciții ghidate de mișcare și întărire care au avut și succese. Este important să nu uităm de pacienții care au suferit pană sau cupola închisă; deși acești pacienți poartă greutăți, de obicei au dureri osoase semnificative luni de zile pe măsură ce oasele se unesc. Este esențial ca chirurgii și pacienții să aibă obiective și repere stabilite în procesul de recuperare. Există complicații care pot apărea în această perioadă de timp care ar putea modifica reabilitarea. Au fost raportate semnificativ mai puține complicații în urma panei de deschidere în comparație cu procedurile tradiționale de închidere. Orice umflare sau revărsare în articulație scade de obicei. Fizioterapia și consolidarea forței au avut și succese. Prin urmare, este esențial la 12 săptămâni să începem stabilirea obiectivelor de reabilitare care trebuie îndeplinite pentru a reveni la activitățile normale. În această fază crucială, corectarea deformării este importantă.
The performance of a knee realignment surgery has been refined over the years, and surgeons are well aware of the potential risk profile. There are many potential complications associated with a high tibial osteotomy, especially at the standard medial opening site. The most common factors potentially contributing to the complications are patient-specific factors and the quality of the osteotomy displacement, fixation tools, and preoperative planning. The biggest risk occurs when the surgeon stops evaluating the patient after one year without a clinically successful outcome evaluation. Most of the complications could have been found in a few months postoperatively if only more aggressive routine postoperative examinations were performed. The administration of informed consent and a detailed schedule for consequences is essential to clinically successful outcomes.
Complications of the knee realignment surgery include malunion, nonunion, lateral cortical fracture, peroneal nerve palsy, intra-articular complications, and joint penetration with hardware. To avoid complications, removal of hardware must be performed to improve soft tissue balancing and to perform total knee arthroplasty in the following situations: no painful hardware status and no contraindications. Proper patient case selection, a meticulous osteotomy technique, and bone healing enhancement reduce the probability of complications. The most challenging situation, nonunion with knee pain evolution, requires immediate precise examination of the patient’s comorbidities, alcohol and nicotine intake, and technique blunders before planning revision. Careful examination of possible complications is critical to understanding why the patient has not succeeded.
Scopul nostru este de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților prin gestionarea procesului de alungire a membrelor și a cizmei într-un mod sănătos și sigur.
Medicii noștri sunt gata să facă un plan de tratament adaptat nevoilor dumneavoastră în 24 de ore.
